Prince Of Persia Forgotten Sands

Scris de andyyo10 Sam Aug 07, 2010 6:15 pm

In toate cele o mie si una nopti nu este poveste mai frumoasa ca cea a lui Aladin marite sultan! Ooookkkkeeeyyy…. o secunda… am incurcat textul… Alpha…. Rita a scapat avem nevoie de 5 tineri pentru a o infrânge….nuuu… nu e nici asta….Numele sau: Etzio Auditore, care inca de la inceputul povestii se arata a fi un personaj arogant, afemeiat si pus pe harta… nuu…. Revin in câteva momente.

Prince o Persia The Forgotten Sands. Dupa cum sugereaza si numele, se pare ca Ubisoft s-au decis sa se intoarca la radacini si sa dea fanilor inca un joc din seria Sands of Time. Daca in 2008 Ubisoft au avut de gând sa reinventeze printul, se pare ca socoteala de marketing nu s-a potrivit cu cea de la vânzari, jocul primind reiview-uri cat de cât bune dar fiind huiduit de fanii infocatii ai printului original, asa ca primeste un prequel in 2010 luna curenta, menit sa umple golul dintre The Sands of Time si Warrior Whitin. Este aceasta noua continuare ceea ce ii trebuia seriei pentru acel sut in fund/pas inainte proverbial? Are ceea ce ii trebuie pentru a fi un titlu triple A? Prezinta un real interes sau este un fiasco? Pregatiti-va camilele si salahorii de desert si hai sa cernem nisipul lui Prince of Persia The Forgoten Sands.

In prima instanta am sa spun ca jocul nu are legatura cu filmul care ruleaza acum pe marile ecrane, lucru care ma bucura, având in vedere ce esec a fost Avatar the Game, publicat si dezvoltat de Ubisoft. La drept vorbind nu as vrea sa re-experimentez filmul intr-un joc. Sunt satul de tot felul de giumbuslucuri de marketing care sa imi bage pe gat jocul, fie el si bun, doar pentru ca a avut parte de o promovare insistenta pe toate mediile de comunicare. Povestea din Forgoten Sands are loc, dupa cum am spus, intre Sands of Time si Warrior Whitin si il prinde pe printul nostru in timp ce se indrepta catre fratiorul sau mai mare… Malik. Tatal sau l-a trimis la plimbare pentru a deveni responsabil si a castiga ceva aptitudini de conducere de la acesta. Sincer sa fiu, Malik nu este exact cel mai bun exemplu de urmat. Odata ce printul ajunge la castelul acestuia, observa ca fortareata este sub asediul armatelor inamice. Tipic as putea spune, având in vedere ca asta micu are tendinta sa pice fix când lumea este mai in pericol. Dar sa revenim la actiune: cum spuneam, printul mezin se trezeste in mijlocul luptei, iar colac peste pupaza castelul este pe cale sa cada prada cotropitorilor. Malik, conducator cu experienta si mai multa minte decât un pestisor de acvariu, se decide sa elibereze armata mistica a regelui Solomon, inchisa intr-un mod magic acum sute de ani, pentru a-i fi de ajutor impotriva cotropitorilor. Sa recapitulam: Print? Bifat! Situatie critica? Bifat! Magie? Bifat! Inconstienta in jocuri? Bifat! Un posibil dezastru? Bifat! Ce poate sa mearga rau? Asadar Malik scoate de la naftalina armata regelui Solomon, cu ajutorul unui sigiliu magic, pentru o mica paruiala cu fortele inamice, crezând ca orice personaj de joc ca o poate controla. Prima greseala. Aceasta se dovedeste a fi de fapt armata unui Djinn malefic, numit Ratash, care era inchisa prin mari sacrificii de catre magicienii regelui Solomon. Zece minute mai incolo in gameplay fratiorul infige in inima Djinn-ului rau sabia din dotare si absoarbe in jumatatea sa de sigiliu forta acestuia. Asta numai dupa ce tu, ca un mezin bun la toate, l-ai fezandat pentru impungere. A doua greseala, având in vedere ca acesta ii poseda corpul. Am uitat sa precizez ca intre timp printisorul nostru face cunostinta cu un alt Djinn, o EA-Djinn numita Razia, spiritul apelor, care intr-un mod ciudat imi aduce aminte de profesoara mea din clasa a intai, având in vedere ca tot timpul il ia pe acesta de sus la misto. Nu ca printul nostru ar fi mai prejos când vine vorba de remarci inteligente, intre ghilimelele de rigoare. Pentru cine nu s-a prins pana acum un Djinn este o fiinta magica ce salajluieste in lampa in cele 1001 de nopti. Sper ca nimeni sa nu se supere pe mine când am sa ma opresc aici cu povestea. Nu de alta, dar nu as vrea sa stric aceasta “capodopera” persana pentru cei ce vor s-o experimenteze, asa ca am sa trec la gameplay.

Seria Sands of Time, si implicit printul nostru, s-au facut cunoscute pentru secventele interminabile de cocot pe pereti si topaieli la altitudini ce iti fac urechile sa tiuie. Nici acest titlu nu este prea departe, având in vedere ca o formula odata ce a prins la public, va fi mulsa de producatori pana când nu mai ramâne nimic din ea. Principiul a ramas acelasi ca si la precedentele titluri. Un pic de parkour de la punctul A la punctul Z, un pic de freeruning prin camere pline ochi cu diverse capcane, menite sa sectioneze, striveasca sau impunga nepoftitii si un pic de lupta cu acrobatii de genul acelora pe care le vezi la circul Moscovei, deci in principiu nimic schimbat. Cel putin pana aici. Mecanica jocului a fost imbogatita cu ceva elemente noi fata de seriile vechi. De exemplu, tupache al nostru are acum abilitatea de a pasi pe apa, iar daca cineva se gândeste acum ca am sa fac vreo remarca isteata despre Iisus si Printul nostru se inseala amarnic. Nota redactiei: “Andrei chicoteste in timp ce Dan citeste textul”. Mai mult, exces de adrenalina al nostru, poate da timpul inapoi ca si in seriile precedente, dar, pe lânga asta, acum poate aduce anumite parti de decor din trecut pentru a-i servi la acrobatii, diversificând astfel mecanica de joc si intr-un final lasând jucatorul cu dureri de degete groaznice. De multe ori m-am intrebat daca nu cumva imi trebuie un al 11-lea deget pentru a tine inca o tasta. Jocul are prostul obicei sa foloseasca cinci daca nu si sase taste deodata. Toate astea devin extrem de stresante având in vedere ca The Forgoten Sands are elemente de puzzle la tot pasul, acest element fiind incorporat si in parcurgerea nivelului. Lupta a fost simplificata fata de seriile precedente, ea fiind mai putin elaborata, foarte repetitiva, iar animatiile lasa mult de dorit. Inamicii au coeficientul de inteligenta egal cu nivelul de trai din Congo. Aici se includ si Bossii de final, care sunt fratiori mai mari ai alora pomeniti mai devreme, având acelasi intelect, doar marimea fiind diferita.

De mentionat este si ca jocul este plin de bug-uri din punct de vedere al gameplay-ului. Junele nostru poate acum sa loveasca prin pereti in anumite momente, iar camera sincer sa fiu este mai agasanta ca in Assassins Creed 2. Ea este statica atunci când te angajezi intr-o lupta, nelasându-te sa vizualizezi altceva in afara de inamici. Asta este stresant, mai ales când mai ai un mot de viata si vrei sa spargi un butoi, doar, doar iti va da o sfera. Sa mai adaug ca in momentul in care scriu acest review eu nu am terminat inca jocul? Cred ca este un element demn de mentionat, având in vedere ca mai aveam doi pasi pana la bosul de final, in cazul asta doua sarituri, iar iscusita mea mânuta a cedat, cazând in gol, iar jocul, prietenos de fel, s-a gândit sa salveze cu patru checkpointuri mai in spate, intr-o camera inchisa in ambele parti. Asa ca in timp ce voi vedeti acest review, eu abia vad filmuletul de final.

Incet, incet, am ajuns la grafica si sunet si am sa fiu extrem de scurt la acest capitol. Daca Splinter Cell Conviction a primit laude pentru grafica, The Forgotten Sands merita batut la fundul gol. Grafica este nu de anul trecut, ci de acum doi ani, iar modelele folosite in joc imi aduc aminte de texturile de play station doi. Printul are o fata de laptar, mufa acestuia fiind clar modelata dupa actorul din film… sau vice versa nu stiu inca. Glumeam evident. Cât despre sunet … nu prea am ce sa spun de bine. Muzica este repetitiva, iar actorii vocali sunt groaznici. Replicile in joc sunt redate ca la gradinita sau rubrica de stiri de la o televiziune de mana a 5-a. In rezumat jocul la capitolele grafica si sunet este o varza.

Concluzie sau hai sa pun punct odata acestui review pentru a termina jocul. Prince of Persia the Forgoten Sands nu este cel mai stralucit din serie. La drept vorbind m-a calcat pe nervi mai mult decat Warrior Whitin si mi-a scos peri albi din cauza bug-urilor. Jocul a fost grabit, avand aceeasi data de lansare cu filmul omonim. Sa fie oare o alta strategie de marketing? Cine stie?

Zon@ IT ii acorda un 7 … si atât. Nicio sutime mai mult sau mai putin. Pentru varianta integrala, comentarii, sugestii si eventuale urari de bine pentru redactorul nostru de la jocuri, ne vedem pe situl emisiunii si pe canalul cela.